Panait Istrati

Panait Istrati

Nascut la 22 septembrie 1884 la Braila ; decedat la 16 aprilie 1935 la Bucuresti

a fost un scriitor brailean; a scris atat in limba romana cat si in limba franceza

Primii ani

1884-09-22   Se naste Gherasim Istrate, (scriitorul Panait Istrati de mai tarziu) in Braila, ca fiu natural al spalatoresei Joita Istrate si al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis. Dupa mai mult de opt ani de convietuire libera, "contrabandistul grec" isi paraseste femeia si copilul de noua luni. Panait Istrati a fost abandonat si nerecunoscut de tatal sau Gherasim Valsamis, fiind crescut numai de catre mama si de rudele acesteia. Unchii sai Anghel si Dumitru i-au tinut loc tatalui pe care nu l-a cunoscut, iar afectiunea pe care le-a purtat-o o va portretiza mai tarziu in povestirile sale ("Mos Anghel", "O noapte in balti"). A copilarit in Baldovinesti , satul natal al mamei, beneficiind de o copilarie frumoasa chiar daca conditiile erau destul de proaste.

1891 - 1897    Absolva patru clase la scoala primara "Tudor Vladimirescu" din Braila, ramanand de doi ani la rand repetent. Copil sarac, este nevoit sa-si castige existenta inca de la o varsta foarte frageda, muncind pe rand ca ucenic al unui circiumar, al unui patiser si al unui vinzator ambulant, apoi ca zugrav. O vreme a fost si carbunar la bordul navelor Serviciul Maritim Roman. in acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a cazut in mina, aceasta fiind singura lui pasiune care-l facea sa uite de conditiile grele in care-si ducea traiul zilnic. Calatoreste hoinar la Bucuresti, Constanţa, Cairo, Neapole, Constantinopol, Alexandria (Egipt), Paris si Lausanne. Este atras de sindicate si de programul socialistilor .

Debutul

1906   Primele incercari literare, cu preponderenta facind publicistica in presa muncitoreasca din Rominia, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina in Revista Romania Muncitoare.

Tineretea

1910 - 1912   Isi publica, in aceasi Romania Muncitoare, primele povestiri: Mintuitorul, Calul lui Balan, Familia noastra, 1 Mai. Colaboreaza si la alte ziare: Viata sociala, Dimineata, Adevarul etc. Se apropie de cercurile socialiste. Vagabondeaza din nou prin lume (Cairo, Paris, Elvetia).

1916   Pleaca prin Occident, ducand o viata dezordonata, schimband mereu ocupatiile, in permanenta lupta cu privatiunile. Cutreiera Elvetia, ajungand pana la Paris. Panait Istrati a fost legat sufleteste de mai toate tarile prin care a vagabondat in arzatoarea dorinta de cunoastere sociala si umana, insa i-au fost cele mai dragi Rominia, Franta, Grecia si Egiptul, fiind numit de catre scriitor "a patra mea tara".

Maturitate

1921-01-03   La Nisa are o tentativa de sinucidere. A fost salvat, iar in buzunar i s-a gasit o scrisoare netrimisa, adresata lui Romain Rolland, cu care va lega o prietenie care va dura pana la sfarsitul vietii. Acesta ii raspunde imediat incurajindu-l sa urmeze cariera sa de scriitor. Corespondenta asidua cu Romain Rolland, il face mai increzator pe Panait Istrati si la insistentele acestuia isi redacteaza, in limba franceza, primele povestiri.

1923   Apare Povestirea Chira Chiralina, cu o prefata semnata chiar de Romain Rolland. Romain Rolland spunea despre Panait Istrati ca "ceea ce i-a lipsit mai mult, a fost o metoda de munca. Daca s-ar fi supus cerintelor unei discipline, ar fi putut crea o opera grandioasa, de vreme ce a fost strabatuta de scinteieri de geniu. Dar, nascut boem, a ramas toata viata astfel, in cuget si in simtire. N-a tradat pe nimeni. Pe nedrept, i s-a lipit o eticheta, obligindu-ne a-l vedea numai sub un singur aspect."

1924   Intr-un interviu aparut in Ziarul Rampa, Nicolae Iorga avea sa declare despre Panait Istrati , opunandu-se cu vehementa pentru incurajarea activitatii artistice a braileanului : "Opera lui Panait Istrati ne arata elocvent ca avem de-a face cu un hamal din portul Brailei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Chira Chiralina , cu dedicatie. Am incercat sa o citesc, dar am fost nevoit sa arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. [...] Eu nu-i gasesc absolut nicio calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunarean".

1925   Apare Codin

1926   Apare Domnita din Snagov

1927   Apare Mihail. A vizitat Moscova si Kiev-ul, unde asista la turnarea filmului dupa povestirea Chira Chiralina . in Rusia il intilneste pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis, care-l va mentiona mai tirziu in romanul sau Zorba Grecul.

1928   Apare romanul Ciulinii Baraganului Apare romanul autobiografic Les ricits d'Adrien Zograffi (Povestile lui Adrian Zograffi).

1929   A calatorit din nou in Rusia sovietica. Voiajul sau in Rusia a fost sursa de inspiratie a operei Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus sau Spovedania unui invins, in care denunta abuzurile regimului comunist din timpul dictaturii lui Stalin. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic si a omletei proverbiale: "Vad ouale sparte, dar unde este omleta?". Publicarea cartii va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii sai de ideologie socialista ; unii din prietenii sai comunisti considerindu-l fascist . Se trateaza la Nisa de tuberculoza.

Ultimii ani

1930   Revine in tara bolnav si demoralizat, se stabileste la Braila unde se simtea din nou ca in familie. Isi face mustrati de constiinta si datorita faptului ca nu a fost mai mult alaturi de mama sa care intre timp decedase.

1933   Publica eseul Omul care nu adera la nimic in care se contureaza atitudinea sa in privinta independentei. Simte nevoia sa fie sincer cu el insusi si sa se numeasca drept acel Istrati care nu adera la nimic. Si tocmai aceasta sinceritate ii va atrage vehemente contestari.

Sfarsitul

1935-04-16   Izolat, singur si bolnav de tuberculoza,moare la Sanatoriul Filaret, uitat de colegi dar si de putinii prieteni. Este inmormantat, alaturi de mama sa, la cimitirul Bellu. Francezii au recunoscut cu onestitate ca Panait Istrati este "scriitor roman de expresie franceza" si l-au asezat printre cei mai originali, editindu-i integral opera la editurile cele mai prestigioase.