Panait Istrati
a fost un scriitor brailean; a scris atat in limba romana cat si in limba franceza
Primii ani
1884-09-22 Se naste Gherasim Istrate, ( Panait Istrati de mai tarziu) în Braila, ca fiu natural al spălătoresei Joiţa Istrate şi al unui contrabandist grec, Gherasim Valsamis. După mai mult de opt ani de convieţuire liberă, "contrabandistul grec" îşi părăseşte femeia şi copilul de nouă luni. Panait Istrati a fost abandonat şi nerecunoscut de tatăl său Gherasim Valsamis, fiind crescut numai de catre mamă şi de rudele acesteia. Unchii săi Anghel şi Dumitru i-au ţinut loc tatălui pe care nu l-a cunoscut, iar afecţiunea pe care le-a purtat-o o va portretiza mai tarziu in povestirile sale ("Moş Anghel", "O noapte în bălţi"). A copilărit în Baldovinesti , satul natal al mamei, beneficiind de o copilarie frumoasa chira daca conditiile erau destul de proaste.
1891 - 1897 Absolva patru clase la scoala primara „Tudor Vladimirescu" din Braila, ramanand de doi ani la rand repetent. Copil sarac, este nevoit sa-si castige existenta inca de la o varsta foarte frageda, muncind pe rand ca ucenic al unui cârciumar, al unui patiser şi al unui vânzător ambulant, apoi ca zugrav. O vreme a fost şi cărbunar la bordul navelor Serviciul Maritim Roman. În acest timp a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână, aceasta fiind singura lui pasiune care-l facea sa uite de conditiile grele in care-si ducea traiul zilnic. Călătoreşte hoinar la Bucureşti, Constanţa, Cairo, Neapole, Constantinopol, Alexandria ( Egipt), Paris si Lausanne. Este atras de sindicate şi de programul socialiştilor .
Debutul
1906 Primele încercări literare, cu preponderenţă făcând publicistică în presa muncitorească din România, debutul fiindu-i articolul Hotel Regina în Revista România Muncitoare.
1910 - 1912 Işi publică, in aceasi Romania Muncitoare, primele povestiri: Mântuitorul, Calul lui Bălan, Familia noastră, 1 Mai. Colaborează şi la alte ziare: Viaţa socială, Dimineaţa, Adevărul etc. Se apropie de cercurile socialiste. Vagabondează din nou prin lume (Cairo, Paris, Elveţia).
1916 Pleaca prin Occident, ducand o viata dezordonata, schimband mereu ocupatiile, in permanenta lupta cu privatiunile. Cutreiera Elvetia, ajungand pana la Paris. Panait Istrati a fost legat sufleteşte de mai toate ţările prin care a vagabondat în arzătoarea dorinţă de cunoaştere socială şi umană, însă i-au fost cele mai dragi România, Franţa, Grecia şi Egiptul, fiind numit de catre scriitor "a patra mea ţară".
Maturitate
1921-01-03 La Nisa are o tentativa de sinucidere. A fost salvat, iar în buzunar i s-a găsit o scrisoare netrimisă, adresată lui Romain Rolland, cu care va lega o prietenie care va dura pana la sfarsitul vietii. Acesta îi răspunde imediat încurajându-l să urmeze cariera sa de scriitor. Corespondenta asidua cu Romain Rolland, il face mai increzator pe Panait Istrati si la insistentele acestuia isi redacteaza, in limba franceza, primele povestiri.
1923 Apare Povestirea Chira Chiralina, cu o prefaţă semnată chiar de Romain Rolland. Romain Rolland spunea despre Panait Istrati că “ceea ce i-a lipsit mai mult, a fost o metodă de muncă. Dacă s-ar fi supus cerinţelor unei discipline, ar fi putut crea o operă grandioasă, de vreme ce a fost străbătută de scânteieri de geniu. Dar, născut boem, a rămas toată viaţa astfel, în cuget şi în simţire. N-a trădat pe nimeni. Pe nedrept, i s-a lipit o etichetă, obligându-ne a-l vedea numai sub un singur aspect”
1924 Intr-un interviu aparut in Ziarul Rampa, Nicolae Iorga avea sa declare despre Panait Istrati , opunandu-se cu vehementa pentru incurajarea activitatii artistice a braileanului : "Opera lui Panait Istrati ne arată elocvent că avem de-a face cu un hamal din portul Brăilei. D-nul Panait Istrati mi-a trimis Chira Chiralina , cu dedicaţie. Am încercat să o citesc, dar am fost nevoit să arunc cartea imediat; asemenea lucruri nu se pot citi. [...] Eu nu-i găsesc absolut nicio calitate. Am spus: avem de a face cu un hamal din portul dunărean".
1925 Apare Codin
1926 Apare Domnita din Snagov
1927 Apare Mihail. A vizitat Moscova şi Kiev-ul, unde asistă la turnarea filmului după povestirea Chira Chiralina . În Rusia îl intâlneşte pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis, care- l va menţiona mai târziu în romanul său Zorba Grecul
1928 Apare romanul Ciulinii Baraganului Apare romanul autobiografic Les récits d'Adrien Zograffi (Povestile lui Adrian Zograffi).
1929 A călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul său în Rusia a fost sursa de inspiraţie a operei Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus sau Spovedania unui invins, în care denunţă abuzurile regimului comunist din timpul dictaturii lui Stalin. Una din remarcile sale celebre la adresa regimului sovietic şi a omletei proverbiale: "Văd ouăle sparte, dar unde este omleta?". Publicarea cărţii va provoca izolarea scriitorului, acesta fiind abandonat de prietenii săi de ideologie socialistă ; unii din prietenii săi comunişti considerându-l fascist . Se tratează la Nisa de tuberculoză.
Ultimii ani
1930 Revine în ţara bolnav şi demoralizat, se stabileste la Braila unde se simtea din nou ca in familie. Isi face mustrati de constiinta si datorita faptului ca nu a fost mai mult alaturi de mama sa care intre timp decedase.
1933 Publica eseul L’homme qui n’adhčre ŕ rien ( Omul care nu adera la nimic) în care se conturează atitudinea sa în privinţa independenţei. Simte nevoia sa fie sincer cu el insusi si sa se numeasca drept acel “ Istrati care nu aderă la nimic”. Si tocmai aceasta sinceritate îi va atrage vehemente contestări.
1935-04-16 Izolat, singur şi bolnav de tuberculoză,moare la Sanatoriul Filaret, uitat de colegi dar si de putinii prieteni. Este inmormantat alaturi de mama sa, la cimitirul Bellu. Francezii au recunoscut cu onestitate că Panait Istrati este "scriitor român de expresie franceză" şi l-au aşezat printre cei mai originali, editându-i integral opera la editurile cele mai prestigioase.
