Romain Rolland - Un Gorki balcanic
de Panait Istrati
In primele zile ale lui ianuarie 1921, o scrisoare mi-a fost trimisa de la spitalul din Nisa. Fusese gasita la un disperat, care isi taiase beregata. Era putina nadejde sa mai scape. Citii si ma simtii patruns de zbuciumul geniului. Era ca un parjol cotropitor peste campii. Era spovedania unui nou Gorki, din tarile balcanice. Sinucigasul fu salvat. Voii sa-l cunosc. O corespondenta se incepu din nou intre noi, Deveniseram prieteni.
El se numeste Istrati. S-a nascut la Braila, in 1884, dintr-un tata contrabandist grec, pe care nu l-a cunoscut, si dintr-o taranca romanca, o femeie minunata, a carei parte din viata fu munca nepregetata. Cu toata dragostea lui pentru ea, la doisprezece ani o parasi, indemnat de un demon al pribegiei, sau mai bine zis de trebuinta lacoma de a cunoaste si de a iubi. Douazeci de ani de viata ratacitoare, de aventuri extraordinare, de munci istovitoare, de pribegie si de truda, ars de soare, batut de ploi, fara adapost si prigonit de paznicii de noapte, flamand, bolnav, stapanit de patimi si crapand de mizerie. El face toate meseriile: chelner, placintar, lacatus, caldarar, mecanic, zidar, lucrator de terasament, hamal, servitor, purtator de reclame, zugrav de case si de frunte, ziarist, fotograf ... Se amesteca o vreme in miscarile revolutionare. Strabate Egiptul, Siria, Jaffa, Beyrut, Damasc si Libanul, Orientul, Grecia, Italia, deseori fara un ban si bazandu-se cateodata pe un vapor, unde e descoperit pe drum si de unde e aruncat jos la prima escala. E lipsit de toate, dar inmagazineaza, o lume de amintiri si deseori isi minte foamea citind cu lacomie mai ales pe maestri rusi si pe scriitorii Orientului.
E un povestitor nascut, un povestitor din Orient, care se incanta si se emotioneaza de propriile-i povestiri, si asa de mult se lasa robit de ele ca , o data cu povestea inceputa, nimeni nu stie, nici chiar el, daca ea va tine o ora sau o mie si una de nopti. Dunarea si meleagurile ei ... Acest geniu de povestitor e asa de irezistibil ca, in scrisoarea scrisa in ajunul sinuciderii, el isi intrerupe de doua ori jelaniile deznadajduite pentru a istorisi doua intamplari glumete din viata sa trecuta.
L-am decis sa-si noteze o parte din aceste povestiri: si el s-a pus pe o munca indelungata, care a si dat pana azi doua volume. E o evocare a vietii sale; si opera, ca si viata sa, ar putea sa fie dedicata Prieteniei: caci aceasta e pasiunea lui sfanta. In tot lungul drumului sau el se opreste la amintirea chipurilor intalnite; fiecare are enigma destinului sau pe care el cauta s-o patrunda. Si fiecare capitol de roman constituie un fel de nuvela. Trei sau patru din acetse nuvele, din volumele pe care le cunosc, sunt demne de maestrii rusi. Ele se deosebesc prin temperament si lumina, prin decizia spiritului, prin acea veselie tragica, acea voiosie a povestitorului care-si libereaza sufletul muncit.
Si va trebui sa ne amintim ca omul care a scris aceste pagini asa de vii a invatat singur frantuzeste, acum sapte ani, citind pe clasicii nostri.
Romain Rolland,
Villeneuve
August 1923
Romain Rolland - Un Gorki balcanic
Aceasta pagina a fost accesata de 1952 ori.
