Scrisoare de la Panait Istrati catre Anna Munsch - 11 august 1926

Scrisoare de la Panait Istrati catre Anna Munsch - 11 august 1926

de Panait Istrati

Paris, 11 august 1926

Ah, prietena mea dulce,

Chiar daca m-ai facut sa plang astazi, amintindu-mi scena din Romania cu biata mea matusa.
Da, este asa cum spui tu: mama mea nu mai este pentru a se bucura. Si astazi implinesc 42 de ani! Si este exact ziua in care am terminat volumul Nerantula, acum o ora am terminat de scris ultimul cuvant. A iesit bine acest volum, superior Domnitei, sau, in tot cazul, este un roman care vorbeste despre lucruri ce merg la inima mai repede decat povestirile Dom[nitei].
Maine plec in Elvetia cu Georges, pe care il iau cu mine pentru cincisprezece zile. Desigur, nu va putea ramane in Elvetia, fiindca schimbul valutar este groaznic. Va ramine undeva in H-te Savoie si vom pleca din cand in cand pentru o zi de recreere si pentru a ma consulta cu Jehouda.
Stii ca doamna Jehouda a adus pe lume un baiat, pe 6 august trecut? Nu mi-ai spus-o, dar cred ca pentru aceasta-mi trimiti cadourile. I le voi da in afara de covorul de la Venetia, care i-a placut mult lui Stefan si a vrut sa-l cumpere. Cum si Stefan a fost amabil cu noi, i l-am dat lui. Iti multumeste calduros. El avea o slabiciune pentru acest covor.
Si cred ca pentru Doamna Jehouda ajung celelalate doua articole, foarte frumoase si destul de scumpe, in orice caz foarte rare. Cred ca nu te vei supara. Sunt foarte induiosat de atentia pentru ziua mea de nastere si-ti multumesc din toata inima pentru ceea ce mi-ai trimis: le-am imbratisat. Fiindca te iubesc inca, frumoasa mea Anna, si nu voi inceta niciodata sa te iubesc, in ciuda tuturor rautatilor tale, ca ultima, de la gara, cand ai fugit si nu ai aparut macar la fereastra vagonului pentru a-ti da ultima sarutare. Cum tu erai suparata, ca inttodeauna, si cum eu eram dezolat, nu m-am gandit deloc, nici la banane, nici la pernita, dar tu care esti sotia mea, nu aveaid ecat sa-mi spui frumos:
-Georges, du-te sa-mi cauti o pernita si banane! Si ti-as fi adus imediat.
Ah, frumoasa mea Anna, sotia mea pe care am visat-o si in aceasta noapte alaturi de un barbat, - Anna mea unica! Faci foarte rau ca ma torturezi asa. Am plecat de la gara ca lovit de trasnet, am parasit toata lumea intr-un mod necinstit. Sa pleci fara sa te arati la fereastra! Se poate asa ceva? - In sfarsit, te iert si te iubesc inca. M-ai facut sa sufar mult pentru ca nu mi-ai scris cand ai ajuns. Dupa telegrama ta am tot asteptat o scrisoare. Si sutn fericit pentru atentia ta de astazi. Mi-era teama ca esti suparata. Dar cum se poate ca in scrisoare sa nu-mi spui nici un cuvant de dragoste! Nu ma mai iubesti?
In 3-4 zile vei primi pantofii cu sanuri si o frumoasa fotografie a mea cu Georges. Nu am decat o copie acum. Felicit familia Reiss pentru geniul pe care-l vor aduce pe lume. Atunci se va termina cu prietenia, fiindca tancul isi va infuleca parintii.
Iti trimit 500 fr. din banii pentru luna august si am tirmis 100 fr. mamei. Calde sarutari, ca de obicei,

Al tau, Georges.




Scrisoare de la Panait Istrati catre Anna Munsch - 11 august 1926


Aceasta pagina a fost accesata de 1084 ori.
{literal} {/literal}