Scrisoare de la Panait Istrati catre Anna Munsch - 20 mai 1926
de Panait Istrati
Collonges-sous-Soleve
20 mai 1026
Mult iubita Annette!
Este adevarat ca te-ai indragostit de mine, asa cum imi spui astazi? Doamne, cat as fi de fericit sa te vad dovedindu-mi aceasta, fiindca, sa stii draga mea, femeile pasionate nu lipsesc, e plin pamantul de ele si nu lipsesc nici chiar cele dezinteresate - ceea ce e mai rar - dar pana acum, cu toata experienta mea, nici o femeie nu a stiut sa se apropie de maretia caracterului sau, de inteligenta ta, de sinceritatea ta, si iata de ce nu exista pericolul sa te uit si sa te inlocuiesc, cu o alta. Cu toata sinceritatea, nu as putea sa jur ca in viitor o alta femeie nu-mi va fi pe plac, dar ceea ce stiu pentru totdeauna este ca o a doua Annette nu exista si ca locul tau in inima mea este pentru totdeauna asigurat.
Ah, sotia mea fara seaman! De-ai putea sti ce dezastru a fost pentru inima mea neferictitul nostru menaj-popota. De-ai sti de cate ori am blestemat ziua in care ti-am taiat aripile si ti-am ucis pasiunea pentru mine, obligandu-te sa te lovesti de toate meschinariile menajului! Nu, nu-mi promite ca vei fi din nou ceea ce ai fost la inceput, nu ma face sa cred intr-o noua Anne indragostita, pasionata ca altadata, nu-mi spune aceasta fiindca imi pierd capul! Prea mult mi-si vorbit despre imposibilitatea de a ma iubi ca altadata, pentru ca sa pot nadajdui intr-o astfel de schimbare a ta. Si numai vazandu-te ca simti de departe aceasta, numai auzindu-te vorbind de o asemenea fericire, si sunt in stare de toate sacrificiile, chiar si de cel mai mare: acela de a ma indeparta de tine toate cele trei luni si de a ma lasa asteptat asa cum afirmi tu acum.
Crezi tu, prietena, ca poate fi o placere pentru mine sa traiesc timp de mai multe saptamani ndespartit de cea mai draga fiinta pe care am iubit-o vreodata? Oare nu stii cat de mult mi-ai intrta in sange? In ce masura nu mai pot trai fara ochii tai, car evad totul; fara urechile tale, care aud tot; fara bunul tau simt, care intelege tot; fara sinceritatea ta, fara naturaletea ta, fara franchetea ta? Si gasesti extraordinar ca te rog in genunchi sa te gandesti putin la tine! Dar, daca nu stiam sa apreciez un om ca tine, atunci, la ce bun sa traiesc si sa pretind ca sunt mai bun decat oricare alt individ? Desigur, destinul nu te-a vrut desavarsita, adica patimasa, indragostita de mine, asa cum te-am cunoscut, dar unde a lasatd estinul ceva intreg?
In sfarsit, adorata mea, daca te crezi in stare sa revii la aceasta mare fericire, cu atat mai bine, dar sa stii ca, daca asta nu se va intampla, nu te-as mai vrea deloc : tu imi esti pentru totdeauna prietena pe care nimeni si nimic nu o va putea inlocui. Tot ceea ce te rog este sa iei imprudentele, greselile, gafele mele asa cum sunt si sa nu-mi faci viata imposibila pentru niste maruntisuri, deoarece am nevoie de liniste, de pace, pentru a scrie. Cat despre camasi, da: cumpara una sau chiar doua, cu guler rasfrant, de preferat bej si de buna calitate, fiindca din cei douasprezece mii fr., nu am cumparat nimic pentru mine, in afara de o valiza.
In schimb, a trebuit sa fac un sacrificiu banesc pentru un accident care mi s-a intamplat la gura: mi-a cazut acel dinte dezagreabil pe care-l aveam sus si sunt pe cale sa-l fac cum trebuie, pe pivot si cu legatura, la un dentist bun din Geneva, dar aceasta ma costa 60 fr. elvetieni, deci mai mult de 400 fr. francezi. Ma doare inima dupa acest bani, dar nu pot altfel.
Sunt bucuros cand aud ca esti de acord in sfarsit sa-ti cumperi "ceva".
Nu e vorba de ceva anume, dar nu pastra decat exact 200 fr. pentru venirea ta aici cu clasa a doua, restul , tot restul, trebuie sa-l folosesti, altfel ma supar. Din pacate, prietena, stiu ca nu e mare lucru 3000 fr. pentru a te imbraca cum se cuvine, stiu mai ales ca numai un palton dintr-o blana modesta costa dublul acestei sume, dar crede-ma, este tot ce pot sa fac pentur tine in acets moment, fiindca am platit mai mult de 4.000 fr. datorii si am luat in plus 1.000 fr. pentru a-ti face 2 perechi de pantofi cum iti plac.
Ai primit de la Marthe esantioanele de piele pentru a alege culoarea si calitatea pe care o preferi?
Altceva: nu-ti mai face sange rau pentru aceasta bucatarie-cocina.
Suntem in 20 mai. Sa incepi deci sa-ti faci bagajul. M-ar bucura sa te vad cat mai curand, sa te strang in brate, sa te strivesc cu dragostea mea, cum stii. Ma vei regasi prieten si amant, asa cum am fost intotdeauna pentru tine. Incearca sa fii si tu la fel, daca poti, daca nu, fii macar o tovarasa de viata rezonabila, ai mila de mine, nu te mai supara pentru nimicuri si nu ma face mai nefericit decat sunt. Te voi ierta intotdeauna, dupa cum vezi, dar daca intr-o zi voi gasi ca viata imi va fi prea grea, voi termina cu ea, iti jur! Dar cred ca vei fi mai buna si eu asemenea voi evita tot ceea ce te enerveaza.
Asculta, draga Annette, vrei sa te astept joia sau vinerea viitoare? Va fi aproape de sfarsitul lunii. Fixeaza-ti plecarea si scrie-mi cu 5 zile inainte, ziua si ora sosirii tale la Bellegarde. Eu voi veni sa te caut. Prietena, raman amantul tau indragostit.
Georges
Nu esti si nu vei fi niciodata "urata" pentru mine! Vino repede!
Scrisoare de la Panait Istrati catre Anna Munsch - 20 mai 1926
Aceasta pagina a fost accesata de 2209 ori.
