Scrisoare de la Panait Istrati catre Anna Munsch - Duminica in zori, 22 aprilie 1923
de Panait Istrati
Duminica in zori
Ce calatorie banala! In compartimentul meu, totul este apasator, si oua si tigari, si in sfarsit ... instructiuni in materie de amor adresate pustilor! Dar este inutil, pietrele nu se pot incalzi!
In sfarsit imi parasesc tovarasii si ma refugiez in amintire.
Este chiar traseul pe care ne-am scris primele pagini din romanul nostur de dragoste, oh, dulcea mea prietena! Si rosesc! Oh, daca as fi stiut ca poti fi atat de buna prietena, nu te-as fi abordat intr-un mod atat de violent! Marturisesc, Anna, n-am mai putut sa vad de prima oara prietena ce se ascundea in tine, n-am vazut decat iubita. Imi vei ierta oare aceasta neatentie?
La Roche
In sfarsit, ne apropiem! Si un duios sentiment de liniste si fericire imi inunda fiinta, la gandul ca, poate, Jane a noastra va fi in gara. Sunt convins ca ea ascunde o parte din sufletul tau. Si mai stii? M-ai insarcinat cu un sarut pentru ea! Ma voi achita de comision, dar unde va trebui sa depun aceasta pretioasa comoara?
(Este imposibil sa scrii. Trenul se zdruncina ca o baraca veche).
Dulci sarutari!
G.P. Istrati
Scrisoare de la Panait Istrati catre Anna Munsch - Duminica in zori, 22 aprilie 1923
Aceasta pagina a fost accesata de 2094 ori.
