Scrisoare de la Panait Istrati catre Anna Munsch -22 aprilie 1931

Scrisoare de la Panait Istrati catre Anna Munsch -22 aprilie 1931

de Panait Istrati

Braila, 22 aprilie 1931
str. Mihai-Bravu 341


Draga mea Anna,

Am primit de la Martha scrisoarea ta din 17 aprilie si cele doua fotografii care mi-au facut o mare placere. Mi-ai parut intotdeauna femeie tanara si frumoasa, tarfa sfanta, pe care am iubit-o atata!
Si spui ca esti gata sa pleci in Canada. Cu siguranta, acesta-i destinul tau, dar s-o cari pe biata ta mama pe un asa traseu, asta ce mai e? Ea nu va rezista la o calatorie atat de lunga si obositoare. Trebuie sa fie o zdreanta. In sfarsit, este, poate, de asemenea, destinul ei.
Si vrei tu sa te desparti de Tosko? Dar cum vei putea trai fara el? Ti-ai fi umplut orele de melancolie, tie care nu iubesti pe nimeni! Cred ca ai fi foarte nefericita fara el.
Dar, pentru ca trebuie sa-l abandonezi, voi face tot posibilul ca sa-l aduc aici, deoarece la mine va fi iubit si ingrijit asa cum a fost la tine. Va avea si Dunarea pentru a inota. Si imi va povesti mai multe lucruri despre viata ta, fara flecareala. (Traiesc singur aici, cu sotii Constantinescu, pe care ii stii si care sunt batrani. Am ridicat o casuta confortabila pe terenul lor).
Cat despre cetatenia franceza pe care vrei s-o reiei, sa stii ca incepand din aceasta iarna esti libera si frantuzoaica. Divortul nostru, la cererea mea, si cu care ai fost de acord tu insati, a fost pronuntat la 29 ianuarie trecut. Am prezentat ca motiv de divort refuzul tau de a trai in Romania. Tribunalul din Braila l-a admis si a hotarat separarea.
Sunt astazi un om singur si fara curaj. Nu mai scriu nimic. Cultiv pamantul impreuna cu rudele mele de la tara si traiesc asemeni lor. Desigur, numele meu in Europa este acelasi si editorii imi cer mereu carti noi, dar, pentru moment, ma caut si nu ma regasesc. Au murit multe in mine.
Si, mai ales, veniturile mele au murit. De trei luni nu primesc nici un ban din Franta si nici din alta parte. Fac aici datorii enorme.
Totusi, in ciuda saraciei mele, sper (trebuie chiar) sa vin sa te vad inainte de plecarea ta. Este sigur ca tu ai fost femeia cea mai cinstita pentru mine si imi pastrezi inca prietena ta. Din partea mea, prietenia o ai, pentru totdeauna, asa cum o stii.
S-ar putea sa vin sa te vad foarte curind, daca gasesc banii necesari. In orice caz, daca pleci din Masevaux dupa ce primesti aceasta scrisoare, spune familiei Ionescu unde te aflii. Fiindca plec la Bucuresti, saptamana viitoare si, de acolo, daca pot, voi veni direct la Paris, apoi la Masevaux, la intoarcere. Te sarut si va sarut pe toti.

Al tau, Georges

(Tosko nu ma va musca?)




Scrisoare de la Panait Istrati catre Anna Munsch -22 aprilie 1931


Aceasta pagina a fost accesata de 1071 ori.
{literal} {/literal}