Scrisoare de la Henriette Yvone Stahl - 8 aprilie 1931

Scrisoare de la Henriette Yvone Stahl - 8 aprilie 1931

de Panait Istrati

8 aprilie 1931, Berlin

Panait - mi-a fost greu sa nu-ti scriu atata vreme - dar mi-ar fi fost totusi imposibil sa o fac.
Mi-ai spus ca de acum, am sa te simt vesnic langa mine - si ca numai in clipa in care voi simti nevoia sa raman singura, tu vei itnoarce privirea. Ai asezat mana ta in fata ochilor si ai soptit cuvantul : " mormant".
Panait, nu-i asa ca in nici o clipa tu nu ai crezut ca simtirea calda care m'a facut sa tremur langa tine s'ar putea raci?
La inceput, and ochii se cunosc, se dau prudent, cu bajbairi de teama sa nu se loveasca Asta omoara orice foc. Eu nu pot sta asa. Primesc dinainte orice suferinta decat golul incercarilor limfatice. Sunt incapabila insa de actiune atunci cand nu ajung la paroxism. Inabus strigatul atata timp cat mai pot rabda.
Cata nevoe am sa-ti vorbesc! Am simtamantul ca de data asta cu tine, nu va trebui sa duc eu singura cazna unor iluzii inexistente, si ca tu esti asa cum te-am simtit.
Cu tine, fiecare clipa pe care  mi-ai dat-o, a fost perfect realizata si orice oprire, in orice clipa n'ar fi fost o durere, durerea nerealizarii! Totusi, totul poate cu aceeasi plenitudine sa mearga mai departe. Pentru ca fiecare clipa a fost perfecta, nu am nici o nerabdare, nici un regret - Totusi, totul este posibil.
Imi amintesc cu o claritate extraordinara fiecare cuvant si gest al tau. Totul a urmat sa traiasca in mine. Cand o sa ne mai vedem, daca o sa ne mai vedem, ai sa te gandesti in mine si ai sa ai bucuria lucrului dat cu folos/les curieux sterils/ si o extraordinara lumina in tine. Cand esti in odaie, aerul vibreaza. Il simt. E mai cald. Cu toate ca desigur ti s'au spus multe lucruri bune in viata/mai ales de cand esti "scriitor"/ totusi eu cred ca poate inca nimeni nu a inteles toata puterea ta.
Pentru ce mi-ai spus, cand ai venit la mine, ca nu mai fumezi ca sa faci "economie"?
Sa nu mai vorbim de asta. Nu vreau nimic, nu cer nimic, nu voi deslusi nimic, caci vreau, doresc si nu pot primi decat lucrurile pe cari le vei da cu bucurie, tu singur. Si le voi intelege. Stii ca eu am vrut sa vin la Bucuresti sa ma vezi/ Te asteptam. Erau biletul, pasaportul, si bagajul gata. Eu simteam ca ma imbolnavesc daca nu vii. Cum as putea vreodata sa-ti cer ceva cand stiu ca ai sa faci tot ce vreau eu! "Ordinele" vor fi toate tacute ca si cele de pana acum - si daca nu se vor implini nu voi avea niciodata nici un regret. Si nu ne vom mai bate joc de noi: eu sa te intreb de ce nu mai fumezi, si tu sa-mi raspunzi ca din " economie". Astea sunt jocuri inutile intre noi. Iar daca vreodata mie mi-ar fi greu sa fac vreun gest pentru tine, sa nu iti inchipui ca m'as sili sa-l fac. Ar fi rusinos. In clipa in care mi-ar fi sufletul gol pentru tine, ai sti-o. Imi esti atat de aproape, tocmai pentru ca te simt atat de cald in mine. Tu stii ce inseamna pentur un om atat de insetat ca mine sa gaseasca un om ca tine?
Nu mai este cerneala. Toata casa doarme. Iti dau aceeasi mana cinstita cu intregul suflet in strangerea asta.

Henriette





Scrisoare de la Henriette Yvone Stahl - 8 aprilie 1931


Aceasta pagina a fost accesata de 938 ori.
{literal} {/literal}