Scrisoare de la Romulus Cioflec
de Panait Istrati
Timisoara, 22 Ianuarie 1932
Draga Panait,
Am auzit ca nu de mult s-a anuntat in "Curentul" (n-am cetit) casatoria ta. Ma folosesc de aceasta ocazie ca sa va urez tot binele ce vi-l doriti singuri. Cu toate ca urarea cea mai calda si prieteneasca nu poate ajuta la nimic - si oamenii pot sa fie fericiti numai atat cata bunatate si intelepciune au. Deoarece te stiu pe tine destul de intelept si foarte bun si presupun ca ti-ai ales o tovarasa asemenea, sper ca urarile mele raman numai o forma si o dovada ca mai exist.
Dar cu "existenta" incepe proza propriu-zisa a acestei scrisori. Caci urandu-mi-se si mie sa mai exist singur, m-am casatorit din nou, exact azi trei saptamani. Nevasta mea cea noua insa nu are decat pe ea si pe mine. Adica amandoi avem leafa mea ciuntita de lei 10500 lunar. Stiu bine ca nu m-ai uitat si ca esti decis sa faci sfortari si sa-mi intorci in scurta vreme suma de 12000 care a mai ramas. Mai stiu insa ca cele din imediata apropiere in timp si in spatiu ale altora si ale tale te capteaza si te subjuga mai mult si amanarea datoriei fata de mine e fatala.
De aceea simt util sa-ti fac cunoscut ca fiind nevoit sa fac zestre nevestei mele, am ramas angajat sa platesc rate la mobila locuintei: cate 5000 lei lunar, incepand de acum pana in August. Mai socoteste 2500 lei chiria si vreo 700 lei lunar impozitul global. Scade toate acestea din 11000 lei (maximul pe care l-as putea cu trei gradatii, caci inca nu se stie cum ne fericeste Iorga cel cu numeroase lefuri ncasate toate la zi!) si-mi mai raman pe luna 2700 lei pentru masa, lemne, spalat, imbracaminte, rufe, tramvai (?) etc., etc.
Sunt sigur ca tu nu te indoiesti de adevarul afirmatiilor mele. Totusi in comparatie, au mult mai multa putere dovezile. Ca sa te incredintezi, deci, puternic, ca nu tip decat atunci cand ma arde si ca in alte conditii as sti sa aman oricat si chiar sa uit, am sa-ti trimit pentru cateva luni viitoare, polite de cate 5000 lei achitate de mine tamplarului de mobile Hehn.
Si acum iti cer draga Panait, sa-mi platesti numai daca stai mai bine decat mine si ar fi foarte trist pentru tine sa nu fie asa. As fi bucuros sa am cate 3000 lei lunar, la nevoie 2000, ba chiar 1000 lunar, numai sa nu ma uiti (atunci cand iti platesti apa sau electrica).
Tare as fi bucuros sa mai putem sta de vorba, sa ma mai descarc oleaca pe "lumea" asta, din pricina careia nu se mai poate indrepta viata.
Noteaza-ti, te rog, adresa mea cea noua de mai jos (alta adresa la Scoala superioara de comert).
Al tau acelasi,
Romulus.
Timisoara, IV. Str. General Foch 44
Scrisoare de la Romulus Cioflec
Aceasta pagina a fost accesata de 2297 ori.
